Aventura și escalada pentru copii – hobby sau afacere? Partea a doua
În prima parte a acestui articol dedicat antreprenoriatului în zona de aventură și escaladă pentru copii, tineri și familie împărțeam minorii pe grupe de vârstă funcție de nevoile lor de servicii de aventură și escaladă indoor și outdoor.
- Preșcolari: 4-6 ani
- Școlari: 7-9 ani
- Preadolescenți: 10-14 ani
- Adolescenți: 15-19 ani
În această a doua parte a articolului voi analiza volumul de clienți potențiali, precum și volumul și tipul achizițiilor modul funcție de vârstă.
Aceste precizări fiind făcute, haideți să vedem cât de mare este numărul clienților potențiali. În acest demers vom folosi datele oferite gratuit de Institutul Național de Statistică.
VOLUMUL DE CLIENȚI POTENȚIALI PE GRUPE DE VÂRSTĂ
Conform acestor date, numărul nou-născuților rezidenți în București cunoaște o creștere începând cu anul 2015, respectiv ajunge în perioada 2015 – 2017 la valori medii în jur de 19.150 de subiecți. Acest lucru însemnă că peste 4 ani numărul copiilor preșcolari potențial consumatori de servicii de aventură și escaladă va cunoaște o creștere sensibilă.
Atunci când vine vorba de variația numărului de preșcolari rezidenți în București în perioada 2012-2017, vedem că numărul acestora crește constant în perioada 2012-2015, având un maxim de 57.134 copii de 4-6 ani în anul 2015 după care urmează o scădere până la aproape 54 de mii. Probabil că această tendință de scădere se va inversa datorită creșterii numărului de nou născuți în următorii ani.
Curioșii care vor să afle variația acestui număr funcție vârstă în cadrul acestei grupe pot urmări graficul de mai jos.
Numărul de copii școlari (7-9 ani) rezidenți în București a cunoscut în schimb o creștere lentă în perioada 2012 – 2017, cu un maxim de 52.911 școlari de 7-9 ani în anul 2017. Din cauza cohortei mai mici care vine din urmă, este de așteptat schimbarea acestui trend începând cu 2018.
Mai jos găsiți un grafic destul de uniform vis-a-vis de distribuția pe vârstă în cadrul acestei grupe.
Un grafic consolidat pentru preșcolari și școlari (5-9 ani) rezidenți în București ne arată o creștere constantă a numărului de copii în perioada 2012-2016, cu un maxim de 89.661 de subiecți în 2016. Aceasta este urmat de un foarte ușor declin la nivelul anului 2017. Este de așteptat ca această tendință să continue în următorii ani. Motivul? Cohorta de copii de 4-6 ani se reduce pe o perioadă de 3 ani. Tendința va fi inversată abia de valul de nou născuți din perioada 2015 – 2017.
În creștere în perioada 2013 – 2017 a fost și populația de preadolescenți (10-14 ani) rezidentă în București. Numărul acestora ajunge la 71.213 de subiecți la nivelul anului 2017. În următorii ani această populație va intra într-un ușor declin.
Cei care vor să afle variația număr de preadolescenți funcție de vârstă în cadrul acestei grupe pot urmări graficul de mai jos.
Numărul adolescenților (15-19 ani) a cunoscut o scădere lentă, dar constantă, în perioada 2012 – 2017, ajungând la un minim de 59.715 de subiecți în 2017. Pe fondul populației tinere ce vine din urmă această tendința de scădere se va schimba însă.
Cei care vor să afle variația număr de adolescenți funcție de vârstă în cadrul acestei grupe pot urmări graficul de mai jos.
Dacă discutăm la analiza la nivel de sectoare bucureștene, conform Vital Signs, distribuția nou-născuților la nivelul anului 2015 arată astfel:
- Sectorul 1 – 2.174,
- Sectorul 2 – 3.360,
- Sectorul 3 – 4.415,
- Sectorul 4 – 2.824,
- Sectorul 5 – 2.745,
- Sectorul 6 – 3.630.
Vedem că cele mai bine reprezentate cartiere la numărul de nou-născuți sunt, în ordine, sectorul 3, urmat de 6 și, respectiv 2. Acest lucru indică că peste 2-3 ani Sectorul 3 va avea cel mai mare potențial pentru afacerile dedicate copiilor preșcolari (între 5 și 9 ani).
Ca o observație particulară Sectorul 6, din cauza infrastructurii modeste de comunicare cu restul orașului, va rămâne captivul afacerilor locale. Din cauza locului 2 în topul nou născuților în anul 2015 și dificultatea rezidenților de a părăsi cartierele Militari și Drumul Taberei probabil vor face afacerile pentru copii să înflorească în zonă.
ANALIZA DISTRIBUȚIEI CHELTUIELILOR TOTALE DE CONSUM DIN BUGETUL FAMILIEI
După această analiză sumară a numărului de clienți potențiali, este utilă o analiză a distribuției cheltuielilor totale de consum din bugetul unei familii. În acest demers am folosit din nou date oferite gratuit de Institutul Național de Statistică.
Conform mediei din perioada 2015-2017, procentul alocat din totalul cheltuielilor de consum pentru recreere și cultură variază destul de mult în cursul unui an, respectiv 3,1% în primul trimestru al anului (ianuarie – martie), 3,4% în al doilea trimestru (aprilie-iunie); 6% în al treilea trimestru (iulie – septembrie) și 3,7 % ultimul trimestru (octombrie – decembrie).
O variație mai mică o înregistrează cheltuielile pentru educație. Media acelorași ani (2015 – 2017) ne arată că în primul trimestru procentul alocat din totalul cheltuielilor de consum pentru educație este 0,6%, pentru trimestrul al doilea este de 0,3%, în trimestrul al treilea același procent este de 0,2%, pentru ca în ultimul trimestru această valoare să ajungă la 0,5%.
Surprinzător, cea mai mică variație a procentului din structura cheltuielilor totale de consum o înregistrează media trimestrială a procentului de cheltuieli alocat pentru hoteluri, cafenele și restaurante.
Astfel în primul trimestru, procentul pentru aceste cheltuieli este 1,7%, în al doilea trimestru este 1,8%, în al treilea trimestru este 1,3%, pentru ca în ultimul trimestru al anului să urce la 1,9%.
Această structură a cheltuielilor ne arată că familiile alocă cel mai modest buget educației (0,4% / an), lucru ciudat pe fondul meditațiilor omniprezente, a obligativității de cumpăra manuale „gratuite” și a zugrăvirii și dotării sălilor de curs.
Valori procentuale mai bune au cheltuielile pentru recreere și cultură (4,2% / an) și, respectiv hoteluri, cafenele și restaurante (1,5%).
CINE ȘI CE CUMPĂRĂ
În cazul preșcolarilor și școlarilor, decizia primei achiziții a serviciilor de aventură și escaladă aparține de obicei părinților. Ulterior, copiii devin factori de decizie parțiali, putând aminti părinților, mai des sau mai rar, că doresc să consume același produs.
Preadolescenții și adolescenții, care încep să aibă o minimă autonomie vis-a-vis de achiziții, devin în majoritatea cazurilor clienți direcți.
În cazul fidelizării unui școlar sau preșcolar, frecvența achiziției serviciilor este o combinație predictibilă de factori obiectivi și subiectivi.
Printre factorii obiectivi se numără:
- Bugetul alocat activităților pentru copii / petrecerii unui timp de calitate cu familia în natură;
- Timpul avut la dispoziție pentru aceste activități, atât al copilului, cât și al adultului și, nu în ultimul rând, posibilitatea sincronizării acestora;
Printre factorii subiectivi se numără:
- Ușurința de a beneficia de respectivul serviciu. De exemplu, oricât de încântat ar fi un client din cartierul bucureștean Drumul Taberei de sala NoGravity Club, este foarte probabil ca traficul auto către cartierul Berceni de la ora 17:00 să îl descurajeze;
- Prioritățile părinților vis-a-vis de educația și dezvoltarea copiilor. Exponenții clasei medii și superioare au un cult pentru lucrurile serioase; copiii lor își petrec toată săptămâna studiind pian, limbi străine și limbaje de programare. Timpul alocat mișcării și recreării este mereu minoritar;
- Dorința de a încerca mereu ceva nou. Nevoia de a bifa mereu alte activități este dușmanul fidelizării clienților pe termen mediu și lung.
În cazul preadolescenților și adolescenților cu greu putem vorbi de o fidelizare; marcați de presiunea de a fi acceptați la liceu sau la facultate, aceștia au un apetit tot mai redus pentru a încerca lucruri din afara programei școlare.
În aceste condiții volumul de preadolescenți și adolescenți consumatori de aventură și escaladă este redus, numai vacanța de vară reușind să dezmorțească lucrurile. Cu alte cuvinte, în cazul segmentului de vârstă, 10-14, dar mai ales 14-18, vorbim de o sezonalitate foarte accentuată a consumului, acesta fiind livrat sub formă de excursii și tabere tematice pe durata vacanțelor.
Dacă ar fi să trag o concluzie legată de fidelizarea achizițiilor de servicii indoor și outdoor pentru copii, preadolescenți și adolescenți, aș spune că în cazul vârstei de 7-9 este critică asigurarea unor norme de siguranță și confort cât mai bune. Vânzarea este făcută în primul rând pe baza încrederii pe care i-o inspiri clientului când vine vorba de siguranța și confortul celor mici.
De la preadolescență încolo, unde experiențele oudoor trebuie împletite cu experiențe sociale și educative, devine critică realizarea unui sistem de progres individual, respectiv produse care se adresează fiecărui nivel de experiență și pregătire fizică, oferind participanților șansa să „crească” prin participarea constantă la activități.
Indiferent de vârstă, activitățile de aventură rămân, din păcate, asociate exclusiv cu recreerea, lucru care face fidelizarea clienților dificilă. Au în aceste condiții șanse de succes sălile de aventură și escaladă pentru copii, afaceri care presupun costuri fixe mari? Răspunsul ni-l oferă Stalin, cu a lui vorbă de duh: „Cantitatea este o calitate în sine”. Cu alte cuvinte, dacă nu îți poți face clienții să revină mai des, crește numărul lor.
CONCLUZII
- Centralizarea acestor cifre ne arată că în prezent numărul copiilor cu vârste între 5 și 9 ani care locuiesc în București este în ușor declin;
- Numărul preadolescenților cu vârste între 10 și 14 ani a cunoscut o creștere constantă, însă este de așteptat ca acest trend să se schimbe;
- Numărul adolescenților a scăzut constant în perioada 2012-2017, însă acest lucru se va opri în următorii ani;
- Deși activitățile de aventură și escaladă devin tot mai populare, dependența de automobil face ca orice locație aflată în afara cartierului să fie catalogată „departe”, aspect descurajant pentru părinți;
- Fidelizarea copiilor și tinerilor este foarte dificilă. Preșcolarii și școlarii depind de sincronizarea propriului program cu cel al părinților; preadolescenții și adolescenții sunt forțați de sistem să se concentreze pe admiterea la liceu și facultate;
- Pe fondul crizei resurselor umane, timpul și energia consumată la locul de muncă cresc continuu. Dependența de adulți tot mai ocupați, cu care trebuie să îți sincronizeze timpul liber și energia, scade dramatic șansa celor mici să aibă și alte activități în afara celor propuse de grădinițe, școli și afterschool-uri;
- Din acest motiv serviciile de aventură, escaladă, indoor și outdoor pentru copii, pre-adolescenți și adolescenți, intră într-o concurență neloială cu activitățile arondate „sistemului”;
- Este critic să-i putem convinge pe părinți că beneficiile aduse de fiecare vizită în sala de aventură și escaladă sunt net superioare oboselii acumulate de-a lungul săptămânilor lungi de activitate. Argumentul central rămâne valoarea combinației de activități fizice și educație non-formală presupusă de astfel de activități;
- Numărul în scădere al preșcolarilor, școlarilor și preadolescenților este compensat de popularitatea tot mai mare a activităților de aventură și escaladă.