Aventura și escalada pentru copii – hobby sau afacere? Partea a treia
În prima parte a acestui articol, dedicat antreprenoriatului în zona de aventură și escaladă pentru copii, tineri și familie, împărțeam minorii pe grupe de vârstă în funcție de nevoile lor de aventură și escaladă indoor și outdoor.
- Preșcolari: 4-6 ani
- Școlari: 7-9 ani
- Preadolescenți: 10-14 ani
- Adolescenți: 15-19 ani
În a doua parte a articolului, am analizat volumul de potențiali clienți, precum și volumul și tipul achizițiilor în funcție de vârstă.
În această a treia parte a articolului, mă voi concentra pe nevoile de servicii Outdoor pe grupe de vârstă și voi încerca o descriere a pieței de servicii Outdoor pentru copii și tineri din România.
Menționez că și în analiza acestei componente a serviciilor de aventură și escaladă pentru copii voi folosi grupele de vârstă propuse mai sus.
NEVOILE DE SERVICII OUTDOOR PE GRUPE DE VÂRSTĂ
Din cauza autonomiei și a gradului de independență reduse ale preșcolarilor de 4-6 ani, mi se pare improprie folosirea termenului de „servicii Outdoor”. Pentru un preșcolar, o ieșire în Parcul Herăstrău sau în Grădina Botanică poate lăsa aceeași impresie ca o ieșire cu microbuzul până la Pădurea Băneasa din București sau Stâna Regală din Sinaia.
Pentru această grupă de vârstă, ca furnizor de servicii outdoor este foarte greu să creezi valoare adăugată la ieșirile clasice în natură, organizate educatoare sau părinți. Din acest motiv, consider că nu există servicii Outdoor pentru preșcolari în sensul clasic, iar cei care „vând” astfel de produse sunt suspecți de folosirea unor descrieri nepotrivite.
În cazul preșcolarilor curiozitatea și spiritul de observație trebuie canalizate către lucruri interesante pentru această vârstă, respectiv plante, insecte și animale întâlnite pe drum. Aceste „recompense” îi vor ține motivați și îi vor ajuta să construiască o cultură generală valoroasă. Efortul trebuie însă dozat atent, astfel încât ieșirile în natură să nu înceapă să fie asociate cu disconfortul.
Lucrurile se schimbă însă la școlarii de 7-9 ani. Gradul de autonomie și independența cresc, depășind motivația copiilor de a ieși din zona de confort. Greu de motivat de către persoanele familiale, școlarii devin extrem de maleabili de către figurile carismatice externe. Integrat în grupuri de aceeași vârstă, fiecare copil devine mai competitiv, încercând totodată să devină un membru valoros al echipei.
Este vârsta la care copiii încep să acumuleze informații. Pentru eficiența maximă a procesului de învățare experiențele trebuie simplificate și repetate. Pe lângă condiționarea fizică, trebuie antrenate memoria și spiritul de observație prin discuții libere și jurnale de călătorie / aventură.
Nu în ultimul rând, activitățile de aventură sunt momente ideale pentru îmbunătățirea relaționării cu alte persoane. Obligați de împrejurări să lucreze împreună, școlarii au ocazia să lege prietenii noi și să își exerseze empatia față de cei din jur.
Preadolescenții de 10-14 ani încep să își aprecieze independența și autonomia. Capacitatea de efort și gândirea critică cresc și încep să se cristalizeze interesele personale legate de activități fizice și intelectuale. Informațiile pe care copiii le pot asimila cresc în volum și în complexitate, practica având rolul de a facilita înțelegerea noțiunilor teoretice.
Este momentul ideal ca, în cadrul activităților de aventură, să începem să le oferim atribuții menite să-i responsabilizeze. Nu în ultimul rând, prefer ca la această vârstă să le validez abilitățile și cunoștințele dobândite prin teste simple, menite să-i motiveze și să-i obișnuiască cu concursurile de mai târziu.
Introducerea unui sistem de progres, atât fizic, cât și educațional, are rol motivațional și de fidelizare.
Adolescenții de 15-19 ani încep să fie formați ca personalitate; motivația la această vârstă ține de propriile interese. Componenta educațională a activităților outdoor trebuie să urmărească (și) dezvoltarea profesională și academică ulterioară a participanților.
Geoștiințele și noțiunile legate de protecția muncii trebuie împletite cu managementul de proiect. Este momentul ideal pentru responsabilizarea adolescenților, prin implicarea acestora în planificarea acțiunii și asumarea responsabilității pentru buna desfășurare a acesteia.
Din cauza eterogenității mari a nivelului de fitness și a cunoștințelor în diferite domenii, proiectele outdoor care se adresează acestei vârste trebuie să specifice foarte clar care este nivelul activităților propuse și profilul agreat al participanților. În felul acesta se evită atât așteptările false, cât și frustrările participanților cu un nivel de pregătire insuficient pentru activitățile outdoor propuse.
PIAȚA AUTOHTONĂ DE SERVICII OUTDOOR
Acestea fiind spuse, haideți să vedem cum arată concret piața autohtonă de servicii outdoor. Menționez că de puține ori furnizorii de astfel de servicii lucrează cu grupele de vârstă propuse de mine. Se preferă în schimb grupe de vârstă mai largi, vizându-se astfel un volum mai mare de clienți potențiali.
Așa cum spuneam, preșcolarii de 4-6 ani sunt arondați grădinițelor, unde educatoarele le propun activități lejere, adecvate vârstei. Printre acestea se numără: plimbări în parc, în pădure, în grădina botanică sau zoologică, etc.
În afara lor, și accesați deocamdată numai de clienți curajoși, există furnizori competenți care oferă tururi ghidate ale Pădurii Băneasa pentru preșcolari, în care cei mici cunosc flora și fauna locală, de exemplu Wild Fun și Clubul Morișca.
De 3 ani, în peisajul activităților de aventură pentru preșcolari bucureștean, a intrat și sala de aventură și escaladă NoGravity, un loc unde cei mici au ocazia să își descarce bateriile în condiții de confort și siguranță.
Un alt produs outdoor care se adresează (și) preșcolarilor, însă deocamdată slab reprezentat pe piață, sunt excursiile de familie, în care cei mici, însoțiți de părinți, fac tururi lejere ghidate, în care învață despre floră și faună.
Nu în ultimul rând, părinții au ocazia să practice activități outdoor cu copiii lor preșcolari în imediata vecinătate a Bucureștiului, în locații cu tematici diverse: Basme cu cai (Chitila), Ferma animalelor(Pantelimon), Extreme Park Cernica (Cernica), Parcul de Aventură Comana (Comana), Edenland Adventure Park (Balotești), etc.
Un concept diferit, care invită preșcolarii (și nu numai) să învețe meșteșuguri tradiționale departe de poluarea orașului este Moara de Hârtie din Comana.
Închei această sumară prezentare a serviciilor outdoor pentru preșcolari cu mențiunea că în acest caz nu sunt recomandate sesiunile de efort susținut mai lungi de 1 – 1,5 ore.
În cazul școlarilor de 7-9 ani opțiunile se diversifică foarte mult. Începând cu această grupă de vârstă își face apariția motorul experiențelor outdoor „formale”, oferite atât de școlile de stat, cât și de școlile private sau before și after school-uri, respectiv agențiile de turism specializate pe turism școlar.
Înainte de a trece mai departe cred că este util să definim ce însemnă în România turism școlar. Serviciile acestor agenții constau în principal în asigurarea transportului din București către locații aflate pe o rază de maxim 300 de km, unde cei mici își pot petrece altfel timpul. Criterii de selecție ale acestor destinații sunt ușurința accesului cu autocarul și comisionul perceput per client de la „gazda” acestor activități.
Este o afacere al cărei succes se bazează pe volum, iar pentru a obține acest volum, cadrelor didactice implicate li se oferă argumente generoase, inclusiv financiare.
Experiența Școlilor Altfel este edificatoare în acest sens. În acest caz copiii sunt grupați câte 2 clase (capacitatea maximă a unui autocar este de 50 de locuri) și pornesc în excursii de 1 zi, în care interacțiunea cu mașina este maximă, iar cea cu natura minimă. Valoarea educativă a acestor „aventuri” este discutabilă, însă succesul lor la public este garantat; nu este de bonton ca cel mic să lipsească la o activitate cu clasa.
Rămase încă nepenetrate de aceste experiențe outdoor de masă rămân școlile private internaționale, cu predare în limba engleză. Personalul acestora este alcătuit din expați care își prețuiesc concediul și dispar îndată ce începe vacanța de vară. Locul liber rămas nu poate fi preluat de agențiile de turism școlar care au (încă) dificultăți în a oferi servicii în limbi străine.
În afara acestui cadru formal, au apărut de câțiva ani furnizori de tabere de aventură care, încă timid, încep să ofere servicii outdoor pentru școlari și familiile acestora. Printre jucători se numără Himalaya Travel, Academia 1,61, NoGravity Explorer, Tabere cu Suflet, Tabere cu Haz, etc. Activitățile propuse combină elemente de orientare, supraviețuire în natură, drumeție și camping.
Tot de la această grupă de vârstă încep să apară și taberele de escaladă, cum este cea organizată de Vertical Spirit.
Nu în ultimul rând merită menționat proiectul de aventură urbană dezvoltat de Clubul Morișca, respectiv Micul detectiv urban, unde participații sunt invitați să descopere Bucureștiul așa cum nu au mai făcut-o până acum.
La final nu puteam rata menționarea Organizației Naționale „Cercetașii României”, părinții educației outdoor în lume. În calitate de fost cercetaș, am putut vedea de-a lungul timpului „adaptarea” metodei scout la societatea dinamică de astăzi. Multe dintre experiențele outdoor de școală veche pe care generația mea le-a trăit și transmis mai departe reprezintă acum o limbă moartă; cercetașii de azi care nu mai concep o tabără de corturi fără conexiune WiFi. Mai trist, corectitudinea politică începe să afecteze discursul public al liderilor organizației.
Cu toate acestea, Cercetașii rămân o gură de oxigen pentru părinții care doresc să își crească sănătos și holist copiii. Proiectele outdoor, desfășurate voluntar în timpul vacanței de vară, presupun costuri modice pentru participanți și reușesc să atragă un număr tot mai mare de școlari.
Oferta de servicii outdoor pentru preadolescenții de 10-14 ani este și mai generoasă. Pe lângă turismul școlar care crește în volum, se îmbogățește oferta de tabere, prin diverse specializări funcție de interesul potențialilor clienți.
Pe lângă taberele de aventură și escaladă descrise mai sus, apar și tabere tematice de istorie, tehnologie, fotografie, astronomie, geoștiințe (organizate de NoGravity Explorer și NoGravity Educational), limbi străine, informatică, etc.
Pentru ca tabloul să fie complet, cluburile sportive de arte marțiale, baschet, dans, înot, badminton, etc, arondate în general sălilor de sport din școli, acolo unde este vadul bun și „chiria” ieftină, organizează tabere și cantonamente pentru proprii membrii, cu o rată de participare foarte bună.
Generozitatea ofertei influențează atât comportamentul clienților, cât și cel al furnizorilor de servicii; loialitatea primilor față de ultimii este afectată de multitudinea de opțiuni, iar loialitatea furnizorilor de servicii față de unitățile de cazare este erodată de presiunea de a oferi mereu ceva nou, inclusiv o locație nouă.
Alt efect este o scădere constantă a prețului acestor servicii. Acest lucru se poate numai cu scăderea numărului și calității personalului alocat acestor proiecte, respectiv o interacțiune tot mai modestă cu fiecare participant în parte.
Cu alte cuvinte, șansa furnizorilor de servicii de a-și păstra portofoliul de clienți este să ofere de la an la an produse (mai) ieftine și noi, atât ca tematică și program, cât și ca locație.
Excepții notabile aici sunt locațiile care s-au specializat pe tabere pentru copii, printre ele enumerând Cabana Himalaya din Râșnov și Cabana Frasin din Dragoslavele, ambele veterane pe piața de servicii outdoor pentru copii.
Cabana Himalaya din Râșnov este specializată pe tabere „militare” pentru copii, în care stilul este cazon, iar participanții sunt scoși des din zona de confort. Din fericire, după un debut destul de furtunos, la finalul taberei copiii se lasă cu greu duși acasă de către părinți.
Cabana Frasin este un model de eficiență, compensând o locație aflată ușor în afara circuitului turistic (comuna Dragoslavele, județul Argeș) cu o cabana foarte bine dotată și cu servicii excelente. Zona de aventură construită în vecinătatea acesteia, printre primele din țară, îi asigură pe perioada verii un flux constant de preșcolari și școlari care îi calcă pragul, precum și grupuri de liceeni de la colegii titrate din Capitală. În restul anului este una din locațiile preferate ale familiștilor care iubesc natura.
Închei descrierea ofertei de servicii outdoor pentru această grupă de vârstă cu observația că turismul extern începe să exercite o atracție deosebită pentru persoanele lipsite de griji financiare. Spectrul educației prin călătorie și al învățării / exersării unei limbi străine devine o atracție irezistibilă pentru părinți, iar tarifele destul de piperate le oferă participanților un sentiment de castă. Nu întotdeauna însă valoarea adăugată a unor astfel de excursii este pe măsura așteptărilor.
În cazul adolescenților de 15-19 ani piața de desfacere pentru produsele outdoor „clasice” scade. Cristalizarea propriilor pasiuni și interese, criza de timp și tentația de a încerca lucruri pe cont propriu fac dificilă vânzarea unui produs „standard”.
Având deja instalată obsesia de a avea 10 pe linie la școală, pentru ca ulterior să poată aplica la universități din străinătate, adolescenții renunță la sport, ceea ce face ca taberele și cantonamentele organizate de cluburile sportive pentru această vârstă să dispară.
Dispar astfel proiecte outdoor de masă, acolo unde tarifele puteau fi optimizate consistent și apar proiectele cu număr mic de participanți și prețuri pe măsură. În acest caz segregarea clienților nu este numai funcție de preferințe, ci și funcție de puterea financiară a părinților.
Ofertele de nișă, adresate grupurilor relevante, sunt o abordare mai inspirată în cazul acestei grupe de vârstă.
Un exemplu elocvent al acestor proiecte speciale este tabăra de geoștiințe pentru olimpicii la „Științele Pământului” organizată de NoGravity Explorer și NoGravity Educațional. Organizată departe de circuitul turistic, cu numai 10 participanți, însă în vecinătatea laboratorului de teren Dilcher-Popa, tabăra a reunit cei mai buni elevi la geoștiințe din ciclul liceal și le-a completat cunoștințele teoretice cu practica de teren presupusă de acest domeniu.
Taberele în străinătate rămân o atracție pentru adolescenții în căutare de experiențe exotice; activitățile outdoor au alt gust dincolo de graniță.
Ultimele redute ale turismului școlar rămân liceele cu renume din capitală, respectiv locurile care reușesc să adune adolescenții din lumea bucureșteană. În acest caz tarifele pot fi ridicate un pic, iar excursiile nu se mai fac cu numai 2 clase o dată, ci cu câte 2-3 autocare de 50 de locuri o dată. Taberele au de cele mai multe ori caracter itinerant, participanții putând admira frumusețile patriei pe geamul mașinii.
CONCLUZII:
- Nevoile de servicii outdoor variază foarte mult funcție de grupa de vârstă a participanților; din dorința de a avea acces la un volum cât mai mare de clienți potențiali, respectarea acestor grupe de vârstă este în practică facultativă;
- Cea mai mare efervescență a serviciilor outdoor o întâlnim la grupele de vârstă 7-9 ani și, respectiv 10-14 ani;
- În termeni de volum de clienți, agențiile de turism școlar, care oferă produsele la cheie și comisioane cadrelor didactice din învățământul de stat, conduc detașat. Ele sunt urmate de cluburile sportive arondate școlilor de stat care organizează tabere și cantonamente cu proprii membrii;
- Pe fondul ofertei tot mai bogate, tarifele serviciilor outdoor scad, acest lucru având drept consecință scăderea calității și relaxarea normelor de securitate;
- Din dorința de a oferi și a consuma mereu ceva nou, organizatorii de produse outdoor sunt nevoiți să își schimbe periodic locația activităților, iar clienții migrează de la furnizor la furnizor în căutarea taberei perfecte;
- Pentru a intra pe piață, noile locațiile potrivite pentru tabere au nevoie de un marketing serios; cele consacrate nu trebuie să îți scadă standardele de calitate;
- Pe segmentul de adolescenți (15-19 ani) caracterul de masă al serviciilor outdoor scade. Acesta este înlocuit cu proiecte de nișă, relevante pentru pasionați. De asemenea, proiectele în afara țării sunt menite să satisfacă dorința de destinații exotice ale participanților.
Voi dedica cea de-a patra parte a acestui articol serviciilor indoor de aventură și escaladă.