Ce filtre ar trebui să folosească ghizii montani când își selectează clienții?
Suntem tot mai mulți ghizi montani care ducem tot mai mulți turiști pe trasee care, de cele mai multe ori, puteau fi parcurse cu o minimă documentare prealabilă fără „expertiza” noastră.
Inevitabil, puși în fața unei oferte bogate, începătorii se simt ca niște copii în magazinul de ciocolată. O vor pe cea mai mare și mai colorat ambalată.
Ghizii montani se lovesc astfel de provocări noi. Mulți entuziaști care, fie au la activ frecvente plimbări prin parc, fie au o vastă experiență montană, dar care a încetat din diverse motive acum 15-20 de ani, își doresc trasee „spectaculoase”, incompatibile cu forma fizică sau echipamentul din dotare.
O sub-categorie specială a acestui grup sunt cei care doresc să își depășească limitele. A celor care se știu cu frică de înălțime și care vor să și-o trateze în direct, pe brâne expuse și a celor care suferit recent diferite accidentări și vor să înlocuiască sala de fitness, unde antrenamentul poate fi dozat adecvat, cu trasee montane de mulți kilometrii desfășurați pe diferențe mari de nivel.
Reacția de apărare nu a întârziat să apară. În paralel cu atitudinea superioară a ghizilor, niște coloși prea mari printre niște oameni atât de mici, aceștia au început să se folosească de cel mai la îndemână filtru de clienți: lista de echipament.
Recent mi-a căzut în mână un ghid de echipament utilizat de unul dintre cei mai mari furnizori locali de servicii de aventură. Clienții care plătiseră deja excursia erau sfătuiți să își cumpere echipament montan de cea mai bună calitate, exemplele de mărci montane conținând exclusiv nume consacrate (La Sportiva, Salomon, Lowa, Scarpa, Salewa, Asolo, Mammut, etc).
Mereu m-am întrebat la ce îți trebuie echipament de cel puțin Grossglockner ca să mergi vara să îți faci poze pe Moldoveanu pe cel mai ușor traseu posibil – Valea Rea! Sau de ce cei mai echipați „experți” râd de cei care, ridicol echipați, țin pasul cu ei în „marile” performanțe.
Sunt convins că filtrele pe care ar trebui să le punem potențialilor clienți nu ar trebui legate de echipamentul scump și de cele mai multe ori nejustificat. Poate ar trebui să ne preocupe mai mult eventualele lor probleme medicale (operații, hipoglicemie, hipocalcemie, hipomagneziemie), fobiile lor (clautrofobie, acrofobie – frica de înălțime) și eventualele lor dificultăți în a urma instrucțiunile ghidului.
Într-o lume unde putem ajunge cu bani peste tot, noi, ghizii, ar trebui să fim alături de cei care ne împărtășesc pasiunea. Plăcerea și progresul lor ar trebui să fie, pe lângă tariful de ghidaj, plata noastră.
Haideți să fim un pic mai realiști în evaluarea listei de echipament montan necesar pe trasee marcate parcurse pe vreme bună. Haideți să nu răpim unor care merită să ajungă sus plăcerea de a fi acolo doar pentru că nu au bani de echipament scump de care nu au nevoie!
echipament montan, selecție clienți