În fiecare cuțit făcut e o bucățică din mine și după fiecare îmi pare rău când trebuie să îl dau. Interviu cu Cătălin Bagoli
Cu Cătălin Bagoli m-am intersectat prima oară acum un an. După experiența unui cuțit norvegian Eggen de la Helle, apoi a unui cuțit robust de bushcraft creat de Cuțite EDK, îmi doream un cuțit mai suplu și mai ușor, pe care să îl pot căra cu mine peste tot.
Această întâlnire mi-a permis să asist cu încântare la conceperea și execuția unui cuțit care să răspundea întocmai nevoilor mele din acel moment.
Calitatea cuțitului și plăcerea utilizării m-au făcut să rămân un fidel observator al muncii lui Cătălin. Așa am aflat și de prietenul lui Bogdan Roșca, omul din spatele Haiduc Knives, un atelier care fascinează prin atenția la detaliu.
Nu mică mi-a fost mirarea când la promovarea grupului de Facebook Romania Outdoorss-a pus la bătaie uncuțit la conceptul și execuția căruia au lucrat împreună, timp de 2 săptămâni, 2 artiști ai cuțitelor de calitate – Cătălin Bagoli și Haiduc Knives.
M-am grăbit să intru în posesia acestui miracol, respectiv un proiect comun realizat de 2 concurenți pe piața cuțitelor hand made. Ei bine, nu am fost dezamăgit. Mai mult chiar, noul cuțit, extrem de compact și versatil, m-a făcut să uit în rucsacul de munte cuțitul lui Cătălin, care mi-a fost tovarăș zilnic un an de zile.
Mă bucur că am avut șansa de a mă intersecta cu lumea meșterilor de cuțite din România. Este o lume fascinantă, populată de produse hand made de o calitate excepțională, la prețuri de cartier.
Am simțit că trebuie să aflu povestea acestui cuțit semnat de două „case” rivale. În acest demers i-am pus lui Cătălin Bagoli câteva întrebări menite să aducă lumină asupra acestei întâmplări fără precedent.
Alex Codreanu (A.C.): Cum și când te-ai apucat de făcut cuțite?
Cătălin Bagoli (C.B.): Prin 2010, dintr-o joacă, am pus primul mâner la o lama gata făcută, primită cadou de la un bun prieten. Așa mi s-a deschis apetitul pentru tot ceea ce înseamnă cuțitele, după care toate au excaladat (râde).
A.C.: Ce însemnă execuția unui cuțit pornind de la zero? Ne poți trece rapid prin etapele acestui proces, de la solicitarea clientului până la livrare produsului?
C.B.: La modul simplu ar fi: o schiță, apoi alegerea materialelor pentru cuțit și fabricarea acestuia. Aici îs mai multe etape: debitarea lamei sau forjarea acesteia, preformarea tăișului principal, tratamentul termic, finisarea lamei, testarea lamei, montarea mânerului, fabricarea unei teci și ascuțirea și în sfârșit livrarea.
De spus că până la stadiul de schiță sunt multe discuții și lămuriri din partea mea: îmi doresc să știu la ce va fi folosit cuțitul, ce așteptări are clientul de la el, ce fel de cuțite a mai folosit, etc. După schiță, urmează alegerea materialelor, în funcție de preferințele clientului, de materialele disponibile în piață și limitările acestora la sarcinile la care va fi utilizat cuțitul.
Procesul de fabricație implică multe etape, cu multe puncte în care îți ții sufletul la gură ca să iasă produsul cât mai aproape de schița făcută inițial. Sunt destule hopuri, însă odată trecute, totul devine cumva mai simplu.
În general, în fiecare cuțit făcut e o bucațică din mine și după fiecare îmi pare rău când trebuie să îl dau. Mă bucur că am reușit să fiu rapid (râde din nou).
A.C.: Ce tip de cuțite sunt cele mai solicitate de clienți?
C.B.: Sincer nu știu, însă datorită înclinării mele către cele de bucătărie, aș zice că cele de bucătărie.
A.C.: Care sunt proiectele care îți fac cea mai mare plăcere? Dar materialele preferate?
C.B.: Cuțitele de bucătărie. Reprezintă de fiecare dată o provocare. Îmi place oțelul carbon și lemnul, de ambele trebuie să ai grijă, să nu uiți să le ștergi și să le cureți. Acest lucru te implică și pe tine, și ca atare, ca utilizator, vei învăța cu timpul să apreciezi mai mult cuțitele.
A.C.: Cum te-ai intersectat cu Bogdan Roșca de la Haiduc Knives?
C.B.: Cred că prima oară ne-am întâlnit acum câțiva ani la o bere în Centrul Vechi împreună cu alți meșteri și pasionați de cuțite. Acum vreo 2 sau 3 ani am reluat legătura, iar de atunci vorbim constant și schimbăm idei și păreri, tehnici, materiale, scule etc.
A.C.: Cum a apărut ideea unui cuțit realizat împreună cu Haiduc Knives? Care este povestea acestui cuțit extrem de compact, care poate sta la fel de comod atât în buzunar, cât și atârnat la gât? Apropos, i-ați dat vreun nume acestui cuțit?
C.B.: Bogdan a vrut să participe la târg de vânătoare și handmade și trebuia să se prezinte cu mai multe cuțite. Pe lângă modele sale, am ajuns amândoi la concluzia că ar fi bine să se prezinte cu un cuțit mic și versatil, ușor de purtat și care să fie accesibil finaciar. Ca atare, după vreo 2 săptămâni de desenat și făcut schițe și modele am ajuns la un final. Apoi a urmat procesul de fabricație, care a fost cumva din scurt, aveam un termen strâns ca Bogdan să ajungă la târg. La final Bogdan nu a mai reușit să ajungă la târg (râde).
A.C.: Te gândești și la alte proiecte comune cu Haiduc Knives sau cu alți meșteri de cuțite?
C.B.: Avem în plan și alte idei și nu neapărat ca produs de serie. Sunt dispus și la alte colaborări și cu alți meșteri, însă din cauza distanței cu Bogdan a fost mai ușor pentru că amândoi suntem din București și ne putem întâlni mai des.
A.C.: Mulțumesc mult pentru interviu și îți urez succes în continuare. Cu siguranță voi continua să te urmăresc cu mare interes.
C.B.: Mulțumesc și eu de aprecieri. Să ne revedem cu bine!
Bogdan Roșca, Cătălin Bagoli, Haiduc Knives