Păcat că au dispărut trolli

Fără trolli Facebook nu mai e la fel. Fără trolli nu mai ai cui să te justifici nejustificat că nu ești omul rușilor sau PSD-ist. Fără trolli, viața pe rețele sociale este văduvită de polemici aprinse, care de multe ori se stingeau în limbaj suburban, menit să anuleze orice mesaj coerent emis de cel atacat.

Cui datorăm această apatie digitală? Ce a provocat această migrare forțată a spectatorilor violenței verbale de pe Facebook către filmele cu bătaie de pe Netflix? Trollilor, eficienței economice și lipsei de apetit pentru lectură și comunicare în scris.

Să începem însă cu începutul. Ce este un troll?

Conform Wikipedia România, trollul este „un provocator fără cauză, cineva care lansează o discuție cu scopul de a recrea un conflict de idei”.

În lumea digitală dinainte de 2014, un troll politic era un profil digital fictiv, plătit din mediul privat sau de la buget, a cărui menire era discreditarea mesajelor emise de cei care aveau o audiență peste medie. Erau vizați în special cei cu o audiență alcătuită din sceptici sau oameni dispuși să asculte mai multe opinii, pentru a-și putea ulterior forma una proprie / a putea lua o decizie informată.

Fenomenul de trollare era un compliment la adresa victimei; însemna că începeai să contezi și era timpul să fi bruiat.

În comunitățile eterogene din punctul de vedere al valorilor, dar care credeau în dialog argumentat și constructiv, comunicarea era ușor de perturbat de trolli. Atmosfera de respect reciproc era grav afectată, iar moderatorii comunităților au fost forțați să elimine din grup pe cei care generau conflicte fără valoare adăugată.

În comunitățile omogene din punctul de vedere al valorilor, misiunea trollilor se rezuma la emiterea de mesaje disonante, sperând astfel să obțină un consum de resurse nejustificat din partea grupului, care se grăbea să demonteze opiniile „neortodoxe”.

Fenomenul de trollare a fost primul pas către debutul realităților filtrate, către „bulele” digitale, în care polemicile au ajuns să fie considerate obositoare, în locul lor fiind preferate Like-urile și Emoji-urile pozitive, respectiv validările scurte și necondiționate.

Trolii sunt responsabili pentru apariția comunităților impermeabile la semne de întrebare, alcătuite din YesMen dornici doar să repete la nesfârșit mesajele care îi uniseră inițial.

Ultima campanie electorală a adus însă o premieră – absența trollilor. Ce s-a întâmplat?

O dată polarizată societatea, aceasta nu mai putea oferi „surprize” la vot. În acel moment indecișii au devenit critici din punct de vedere electoral, numai ei putând face o diferență la urne.

Trollii au devenit insuficienți în a influența această nouă masă de manevră care nu mai era agregată în comunități. Factor agravant, nici nu mai puteau avea un impact important; pur și simplu cititul nu mai era la modă. Se impunea o reorganizare a mașinii de propagandă.

Soluția a fost oferită chiar de arhitectura rețelelor sociale. Trollii au fost înlocuiți cu o generoasă propagandă foto-video, ușor de asimilat și share-uit de acasă, serviciu sau în tranzit. Membrii rețelei au devenit vectorii de diseminare a lozincilor creative „de-a gata”.

Studiu de caz. Campania electorală 2019

Ultima campanie electorală s-a bazat exclusiv pe 2 elemente:

• reluarea unor mesaje mai vechi – PSD = corupție, PSD-ist = Asistat social / Needucat / Incult / Corupt;
• promovarea la o scară fără precedent a ideii că e cool și responsabil să votezi. Ce anume? Orice este anti-PSD. În felul acesta indecișii erau mânați de la spate la vot, oprobiul public indicându-le unde să pună ștampila.

Premieră notabilă a fost absența oricărei dezbateri electorale directe în studiourile TV. În timp de PSD a preferat rețetele clasice, în care contra-candidații erau înfierați proletar prin talk-show-uri TV de tip „nu-i așa că?”, opoziția, care tocmai reușise cu puțin timp înainte demiterea Guvernului Dăncilă, a preferat micile ecrane de 5”, la purtător, via rețelele sociale

Rezultatele au fost semnificative: prezența tinerilor la vot a crescut spectaculos. De asemenea, ei au devenit elementele sănătoase ale societății, vectorii „reeducării” părinților, care au înțeles în sfârșit că lumina vine de la apus (vest pentru generația Coca Cola).

Efect secundar dramatic, s-a produs o ruptură de valori între generații. Motivul pentru această scindare fără precedent, într-o cultură în care „cine n-are bătrâni, să-și cumpere” a fost „consumul” inegal și preferențial de rețele sociale, respectiv talk-show-uri TV.

Întrebări și concluzii de final

Mai pot exista alegeri libere într-o lume în care ești hăituit cu mesaje personalizate, funcție de profilul tău digital ? Mai poți avea acces la informații obiective când feed-ul tău de FB devine exclusiv politic (și polarizat) în timpul campaniei electorale? Este întrebarea pe care și-a pus-o Carole Cadwalladr, jurnalist de investigație la The Guardian.

Închei aceste rânduri cu un citat din articolul dedicat scandalului Cambrige Analytica, în care Carole îl intervievează pe Christopher Wylie, care descrie filozofia de acțiune a fostului angajator.

“(Steve Bannon founder) believes in this idea of the ‘Breitbart Doctrine,’ which is that if you want to change politics you first have to change culture because politics flows from culture. If you want to change culture, you have to first understand what the units of culture are, and the people are the units of culture. So, if you want to change politics, you first have to change people to change culture.”

Mai pe românește,

„dacă vrei să schimbi fundamental o societate, mai întâi trebuie să o spargi. Abia după de o spargi, poți remodela piesele după noua ta viziune despre societate”

reformulare aparținând aceluiași Christopher Wylie, extras din filmul The Great Hack. Iluzia intimității produs de Netflix.

Sau cum au spus romanii cu mult înaintea eminențelor cenușii de peste ocean, divide et impera.

Închei cu o observație personală. Un job digital, cel de troll, a dispărut. Crește însă cererea de data and intelligence analyst. Nimic nu se pierde, totul se transformă.

retele sociale, troll